[slider][slide link=”http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/GAL-Tara-Oltului-bivoli.jpg”]http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/GAL-Tara-Oltului-bivoli.jpg [/slide]

[slide link=”http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/GAL-Tara-Oltului-targ-produse.jpg”]http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/GAL-Tara-Oltului-targ-produse.jpg[/slide]

[slide link=”http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/produse1.jpg”]http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/produse1.jpg[/slide]

[slide link=”http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/produse2.jpg”]http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/produse2.jpg[/slide]

[slide link=”http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/produse3.jpg”]http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/produse3.jpg[/slide]

[slide link=”http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/produse4.jpg”]http://taraoltului.ro/wp-content/uploads/produse4.jpg[/slide]

[/slider]

“În anul 2005 am acceptat provocarea unui grup de prieteni francezi şi am început documentarea în Ţara Oltului în ideea “scanării” zonei pentru a găsi oportunităţi de dezvoltare, în 2006 am început un studiu de oportunitate privind agricultura împreună cu Dr. Badea Marius iar spre sfârşitul lui 2006 s-a conturat ideea de GAL (grup de acţiune locală) . Un an mai târziu, am reuşit sa avem deja un grup informal care sa contureze parteneriatul de tip LEADER – Legături între Acţiuni de Dezvoltare Rurală. De aici au urmat mai multe proiecte de mobilizare LEADER printre care şi un…Festival.

Animarea comunităţilor este principalul obiectiv LEADER şi de aici am plecat. Cel mai bun mod de a mobiliza comunitatea sa lucreze împreună şi în acelaşi timp spre folosul fiecăruia este organizarea unui târg.

Astfel, din dorinţa de a-i mobiliza pe oamenii satelor noastre sa lucreze si să creeze împreună ceva pentru comunitatea din care fac parte, încercând în acelaşi timp sa creăm competitivitate între comunităţi, încercând să scoatem la stand lucrurile – pentru ei simple şi obişnuite, dar încărcate de legende şi istorie- dar pentru piaţă valoroase am creat “Festivalul Produse şi Tradiţii în Ţara Oltului”.

Prima ediţie a avut loc în octombrie 2008 la Cârţa. La vremea aceea a fost, în formatul prezentat de noi, unic în ţară. De ce unic? 1.Pentru ca tot evenimentul era realizat de comunităţi – de oamenii care nu erau impresari, manageri culturali sau specialişti ci locuitori destoinici ai Ţării Oltului. 2.Pentru ca tot evenimentul era realizat strict din resursele locale începând de la spectacol şi standuri până la produsele cu gust şi culoare aduse spre expunere.

Oamenii nu s-au gândit, la început, ca pot vinde lucruri pe care ei le făceau zilnic sau ocazional, produse care li se păreau banale, nu au avut nici măcar curajul să viseze ca pot concura un produs de pe raftul supermarketului, au preparat şi au expus “mâncarea de acasă” pentru bucuria ochiului şi plăcerea de a face ceva împreună, cu frumuseţea sufletului de ardelean.

A fost, ca fiecare început cu hopuri şi poticneli, dar fiecare comunitate şi-a expus ceea ce avea mai bun, a prezentat pe scena un crampei de spectacol şi s-a uimit când zeci de maşini opreau pentru ca cei aflaţi înăuntru să viziteze târgul, să guste bucatele oferite de oamenii îmbrăcaţi în costume populare autentice. A fost uimire şi pentru calatori să vadă un asemenea festival, în plin câmp, să găsească aici sărmăluţe calde sau miel la ceaun, gustări cu slăninuţa şi cârnaţi pregătiţi după reţete păstrate din străbuni sau sloi de oaie şi brânzeturi meşteşugite.

Atunci oamenii au constatat ca pot vinde. Au văzut câtă valoare are felul în care îşi prezintă produsele, aspectul, ambalajul, zâmbetul şi costumul. (Costumul popular este obligatoriu în festival)

De la acea prima ediţie festivalul a crescut, in fiecare an a fost organizat în alt loc (2009 Porumbacu de Jos, 2010 Bradu-Avrig, 2011 Scoreiu, toate la DN1) .

Fiecare ediţie a avut un câştigător pentru ca la festival s-a premiat comunitatea cea mai bine reprezentată, astfel încât din an în an comunităţile s- au mobilizat şi făcut eforturi de a căuta şi pune in valoare tot ceea ce era reprezentativ, de a mobiliza un număr cat mai mare de participanţi şi toate acestea fără “ordinul” primarului şi fără amestecul primăriei.

Ediţia de anul acesta a fost cea de a V a, si s-a desfăşurat la Racoviţa. Chiar daca , de data aceasta, nu s-a situat la DN 1 oamenii s-au mobilizat la fel de bine. Experienţa anilor precedenţi şi-a spus cuvântul şi standurile au “înflorit” in culorile toamnei si cele ale ţesăturilor specifice. Mirosurile minunilor care fierbeau în ceaune, la foc de lemne, face pe oricine să-si dorească o porţie uriaşă de bunătăţi şi de… Ţară a Oltului.

Am avut bucuria sa vedem oameni tineri şi vârstnici laolaltă înşirând cu grijă produsele lor pe mesele aranjate frumos. Au muncit o vară întreagă, iar acum produsele lor treceau din nou testul. Au învăţat între timp importanţa unei etichete, a unui capac decorat tradiţional, a unei străchini cu eticheta “pentru gustat”.

Festivalul le-a trezit oamenilor interesul pentru produsul tradiţional dar şi interesul pentru munca împreună. Oricui i-ar fi plăcut să vadă furnicarul de oameni ce se străduiau să aranjeze, să pună un dovleac, o floare, un chindeu, să toarne ţuica sau sa amestece în ceaun, iar bătrânii trebuiau să-şi scotocească arhiva amintirilor pentru a scoate la iveală comorile de demult ori reţete de bunătăţi.

La acest festival au participat, de la început şapte comune şi oraşul Avrig, fiecare cu tradiţia, bucatele, costumele şi jocurile specifice, localităţi şi concurente între ele şi prietene totodată.

Circulau străchinile de la un stand de comună la altul cu plăcinte sau te miri ce bunătate de tocana, cu mămăliguţă şi brânză sau hencleş copt pe vatră şi se dădeau verdicte… Se spuneau snoave şi amintiri, ca-n petrecerile de-odinioară.

Festivalul “Produse si Traditii in Tara Oltului” a reusit sa adune comunitatea Tarii Oltului în faţa unei provocări : un brand : Podus în Ţara Oltului- eticheta sub care s-au prezentat şi vândut toate produsele la târg, iar oamenii au fost mândri să-si scrie numele sub acest titlu.

Un juriu format din 5 membri care vizitează fiecare stand şi alcătuieşte un fel de clasament a avut de furcă, între atâtea minunăţii şi bucate, pe alese, iar criteriile de jurizare extrem de exigente.

Anul acesta câştigătoarea ediţiei a fost Comuna Racoviţa- o comună cu un istoric impresionant, iar premiul juriului a fost acordat Scolii gimnaziale Racoviţa”.